Bloguri multiple pe un singur site
Un site poate găzdui mai multe bloguri. Un site e un domeniu verificat
plus cheia pk_… care îi servește conținutul; un blog e o unitate
editorială montată pe o cale de bază sub acel domeniu — cu propria coadă de
subiecte, propriul program, propria temă și propria destinație de livrare.
Motive pentru care ai vrea mai multe:
- Două limbi pe același domeniu — română pe
/blog, engleză pe/en/blog. Exact exemplul de mai jos. - Două audiențe — un blog de produs pentru cumpărători și unul tehnic pentru practicieni, cu cadențe diferite.
- Două destinații — un blog integrat în site-ul tău, altul trimis în WordPress.
Modelul
- example.com (site-ul: un domeniu verificat, o cheie pk, un plan)
- /blog (blog: română, săptămânal, paletă proprie)
- /blog/facturare-electronica-2026
- /en/blog (blog: engleză, la două săptămâni, paletă proprie)
- /en/blog/choosing-an-invoicing-vendor
- /blog (blog: română, săptămânal, paletă proprie)
Livrarea identifică blogul după calea așa cum apare pe site-ul tău, iar
calea de bază cea mai lungă câștigă. Deci blogurile pot sta una lângă alta
(/blog și /en/blog) sau imbricat (/blog și /blog/ro) — o cerere spre
/blog/ro/un-articol ajunge la blogul /blog/ro, nu la /blog. Căile de
bază sunt unice per site; dacă o refolosești, primești
409 Base path taken.
Ce e per blog și ce e per site
Tabelul ăsta e toată decizia. Dacă lucrurile pe care vrei să le separi sunt toate în coloana din stânga, folosește două bloguri. Dacă vreunul e în coloana din dreapta, ai nevoie de două site-uri — vezi penultima secțiune.
| Per blog | Per site |
|---|---|
| Numele și calea de bază | Domeniul verificat și cheia publică pk_… |
| Articolele lui și care apar pe acea cale | Profilul de conținut — industrie, audiență, ton, note de voce, subiecte interzise |
| Coada de subiecte (brief-urile se aprobă și se resping per blog) | Țintele de linkuri — paginile care îți aduc bani |
| Programul: cadență, articole per rulare, fus orar, ora publicării, pauză | Cota de articole și imagini, planul și factura |
| Auto-publicarea | sitemap.xml și rss.xml (amândouă acoperă toate blogurile site-ului) |
| Imaginile reprezentative pornite/oprite | Identitatea vizuală scanată de pe site-ul tău |
| Tema MD2, inclusiv varianta dark | Cheile de API |
| Webhook-urile | |
| Ținta de livrare WordPress |
Exemplu concret: un blog în română și unul în engleză
example.com e al unei firme românești care vinde software de facturare.
Vinde acasă, unde cumpărătorii se uită la termenele impuse de fisc, și
exportă în Europa de Vest, unde cumpărătorii se uită la integrări și la
acordurile de prelucrare a datelor. Același produs, două publicuri care nu
împart aproape nicio căutare.
Creează cele două bloguri Pe pagina site-ului, completezi Numele blogului și Calea de bază și apeși Creează blog, de două ori:
Nume Cale de bază Limbă Blog RO /blogRomână Blog EN /en/blogEnglish Numele e intern — etichetează blogul în dashboard, în coada de revizuire și în payload-urile de webhook. Calea de bază e ce văd cititorii.
Limba e singura setare pe care nu o mai poți schimba după aceea. Toți pașii generării scriu în ea: titlul, intertitlurile, textul, ancorele, descrierea meta. Ciorna e verificată după regulile de stil ale acelei limbi, așa că un articol în română e prins pe „În era digitală”, iar unul în engleză pe „In today's fast-paced world”. Un blog servește o singură limbă; de aceea schimbarea ei după primul articol e refuzată: articolele existente ar dispărea de pe site. Fă un al doilea blog: exact despre asta e pagina de față.
Montează fiecare blog pe site Fiecare blog are nevoie de pagina lui pe domeniul tău și de snippet-ul lui. Vezi „Cum servești ambele bloguri”, mai jos, pentru regulile de rutare — e pasul pe care lumea îl greșește.
Dă-i fiecăruia program și paletă proprii Două audiențe rareori vor același ritm. O împărțire plauzibilă:
Setare /blog(RO)/en/blog(EN)Cadență săptămânal, 1 articol la două săptămâni, 1 articol Fus orar Europe/BucharestEurope/BerlinOra publicării 8 10 Auto-publicare pornită — citești română și ai încredere în rezultat oprită — fiecare articol e citit întâi Temă paleta site-ului paleta site-ului Blogurile pot împărți o paletă, dar nu sunt obligate. Dacă blogul în engleză stă pe o parte a site-ului stilizată altfel, dă-i cele cincisprezece token-uri ale lui, din pagina blogului.
Alimentează fiecare blog cu subiectele lui Fiecare blog își trage brief-urile din coada lui. Planifică subiecte pe blogul în română și pe cel în engleză produce două liste independente, iar tu aprobi separat în fiecare. Secțiunea următoare e despre ce aprobi.
Trimite rezultatul unde îi e locul Webhook-urile și ținta WordPress sunt per blog, așa că articolele în română pot merge într-un WordPress (sau într-o automatizare) și cele în engleză în altul, fără niciun filtru scris de tine.
Conținut diferit pentru audiențe diferite
Rostul împărțirii e ca cele două bloguri să nu publice traduceri unul din celălalt — ci articole diferite, pentru că cititorii caută lucruri diferite.
Cititorul: patronul sau contabilul unei firme românești de 5–50 de oameni, deja obligat să raporteze electronic, care compară unelte în lei.
Publică: explicații de termene, ghiduri pas cu pas prin regulile locale de raportare, prețuri în RON, liste de verificare înainte de o scadență.
Linkuiește spre: /preturi, /functionalitati, centrul de ajutor în
română.
Cititorul: un responsabil de operațiuni sau achiziții din Germania ori Olanda, în plină evaluare de furnizori, care n-a auzit niciodată de firma ta.
Publică: ghiduri de integrare, migrări de la furnizorul actual, întrebări de GDPR și prelucrare a datelor, materiale de tip „cum evaluezi un furnizor".
Linkuiește spre: /pricing, /integrations, pagina de securitate.
Concret, cele două cozi de subiecte n-ar semăna deloc:
/blog (RO) | /en/blog (EN) |
|---|---|
| Termenele de raportare din 2026, pe luni | How to evaluate an invoicing vendor in 30 days |
| Ce faci când o factură e respinsă | Migrating 40,000 invoices without downtime |
| Facturare pentru PFA: ce se schimbă | GDPR and invoice data: what your DPA must say |
| Cât costă, în RON, o eroare de raportare | Connecting invoicing to your ERP: three patterns |
Nimic din tabelul ăsta nu e impus de produs — e decizia editorială pe care o iei când aprobi subiecte în fiecare coadă. Ce îți dă produsul e că cele două cozi, programe și fluxuri de revizuire nu se ating niciodată.
Cum orientezi fiecare blog separat
Profilul care dictează cum e scris un articol e per site, așa că direcția editorială per blog trece prin brief-uri:
- Aprobă selectiv. Coada de subiecte e adevăratul control per blog. Respinge ce aparține celuilalt blog, în loc să-l lași să ruleze.
- Titlul și unghiul sunt respectate. Un brief scris de tine are titlu,
cuvânt cheie țintă și unghi, iar generatorul planifică secțiunile exact
pentru acel subiect pornind de la ele — deci limba și încadrarea
brief-ului trec în articol. În dashboard e câmpul Scrie despre… din
onboarding; prin API e
POST /v1/orgs/{orgId}/blogs/{blogId}/briefscu{"title": …, "target_keyword": …, "angle": …}(autentificat cu sesiune, ca tot restul API-ului de dashboard). - Ține limba în afara notelor de voce. Sunt la nivel de site și intră în fiecare prompt, pentru fiecare blog — un „scrie în română” acolo îți întoarce și blogul în engleză. Pune limba în brief, unde afectează un singur articol.
- Adaugă ambele versiuni de limbă ale paginilor care îți aduc bani ca
ținte de linkuri. Scriitorul primește toată lista site-ului, cu
cuvintele de ancoră ale fiecărei ținte, și alege contextual. Dă-i lui
/preturiancore în română și lui/pricingancore în engleză și va fi aleasă cea potrivită; dacă lași în listă doar pagina în engleză, articolele tale în română vor linkui spre ea.
Cum servești ambele bloguri
Fiecare blog e o montare separată. Indiferent de integrarea aleasă, o faci o dată per blog.
JS SDK — un container per pagină, iar SDK-ul se leagă de primul
element [data-baas-blog] pe care îl găsește, deci cele două snippet-uri
stau pe două pagini diferite:
<!-- pagina servită la /blog -->
<div data-baas-blog data-key="pk_CHEIA_TA" data-base-path="/blog"
data-api="https://api.dailysmith.com"></div>
<script src="https://api.dailysmith.com/v1/sdk/blog.js" async></script>
<!-- pagina servită la /en/blog -->
<div data-baas-blog data-key="pk_CHEIA_TA" data-base-path="/en/blog"
data-api="https://api.dailysmith.com"></div>
<script src="https://api.dailysmith.com/v1/sdk/blog.js" async></script>
Aceeași cheie — ea identifică site-ul, nu blogul. Fiecare shell trebuie servit pentru calea lui de bază și pentru tot ce e sub ea, de exemplu pe Netlify:
/blog/* /blog/index.html 200
/en/blog/* /en/blog/index.html 200
Edge proxy — o regulă per cale de bază, aceeași cheie (mai jos e
_redirects de Netlify; pagina de proxy are aceeași
regulă pentru Cloudflare, Vercel, nginx și Caddy):
/blog https://api.dailysmith.com/v1/render/PK/blog 200
/blog/* https://api.dailysmith.com/v1/render/PK/blog/:splat 200
/en/blog https://api.dailysmith.com/v1/render/PK/en/blog 200
/en/blog/* https://api.dailysmith.com/v1/render/PK/en/blog/:splat 200
Ordonează regulile astfel încât calea mai specifică să se potrivească prima
— sau, pe o platformă care le evaluează în ordinea din fișier, pune
/en/blog înainte.
Prerender static — o rulare per blog:
npx baas-blog prerender --key pk_CHEIA_TA --api https://api.dailysmith.com --base /blog --out ./public/blog
npx baas-blog prerender --key pk_CHEIA_TA --api https://api.dailysmith.com --base /en/blog --out ./public/en/blog
Ca să descoperi montările programatic — util într-un script de build care nu trebuie să le aibă hardcodate — întreabă delivery API:
GET /v1/delivery/{publicKey}/blogs
→ {"blogs":[{"name":"Blog RO","base_path":"/blog","default_locale":"ro"},
{"name":"Blog EN","base_path":"/en/blog","default_locale":"en"}]}
SEO peste două bloguri
sitemap.xmlșirss.xmlsunt la nivel de site. Un singur sitemap acoperă indexul fiecărui blog și fiecare articol publicat, deci referi un singur URL dinrobots.txtși ambele bloguri sunt crawl-uite. Reversul: feed-ul RSS le amestecă pe amândouă — dacă vrei un feed per limbă, construiește-l dinGET /v1/delivery/{publicKey}/posts?base_path=….- Canonical-urile sunt per articol și arată mereu spre calea proprie a articolului, sub calea de bază a blogului lui, deci cele două bloguri nu se concurează niciodată pe același URL.
- hreflang îl adaugi tu. Nimic nu leagă blogul în română de cel în
engleză ca alternative — sunt bloguri separate, cu articole separate, nu
traduceri unul din celălalt. Dacă publici totuși o pereche echivalentă,
pune etichetele
<link rel="alternate" hreflang="…">în shell-ul tău. - Un selector de limbă e doar un link între
/blogși/en/blog, pus în navigația site-ului tău.
Când răspunsul corect e un al doilea site
Două bloguri împart un profil, un set de ținte de linkuri, o cotă și o factură. Treci la un al doilea site când:
- Domeniile diferă —
example.roșiexample.comsunt două site-uri prin definiție; un site înseamnă un domeniu verificat. - Vocea chiar diferă. Două branduri, sau un brand de consum și unul tehnic, au nevoie de două profiluri de conținut — iar profilul e per site.
- Paginile care aduc bani diferă. Țintele de linkuri sunt per site, deci două produse cu pâlnii separate stau mai curat separat.
- Vrei facturare și cote separate, de exemplu un site per client, într-o agenție.
Costul e o a doua verificare, o a doua scanare de profil și un al doilea abonament. În interiorul unui singur domeniu, însă, blogurile sunt singura împărțire posibilă: o organizație nu poate avea două site-uri pe același domeniu.
Limite și întreținere
Numărul de bloguri per site face parte din ce vinde fiecare plan — 1 pe Trial și pe Starter, 3 pe Growth, nelimitat pe Scale — alături de o alocare de locale. Așa cum spune pagina de planuri, cota de articole e singura limită impusă efectiv azi; numărul de bloguri ține de împachetare. Cota e oricum per site, deci un al doilea blog consumă din aceeași alocare lunară ca primul — două bloguri cu câte patru articole pe lună au nevoie de un plan care acoperă opt.
Două lucruri legate de bloguri sunt fără drum de întoarcere azi, deci hotărăște-le înainte să apeși Creează blog:
- Calea de bază e fixă după creare. Numele, auto-publicarea și imaginile reprezentative se pot edita; calea nu. S-o schimbi înseamnă să creezi un al doilea blog — iar articolele rămân la primul.
- Blogurile nu se pot șterge. Ca să retragi unul, pune-i programul pe pauză și scoate-i montarea din site. Articolele lui devin inaccesibile în clipa în care calea nu mai răspunde pe domeniul tău.